Un legământ veșnic

Este o învățătură comună, fără nici o autoritate scripturistică, faptul că cele Zece Porunci au fost desființate la cruce. Susținătorii acestei idei nu realizează faptul că fără lege nu există încălcare a legii, așa cum Apostolul Pavel declară în Epistola sa către Romani 4:15. Aceasta ar însemna că după moartea lui Cristos, nimeni nu a mai păcătuit și prin urmare nu avem nevoie de Salvator!

Și chiar dacă acest argument pervertit și înșelător ar fi adevărat, desființarea celor Zece Porunci la cruce și reintroducerea a doar nouă dintre ele în Noul Testament prin desființarea Sabatului, oamenii ar fi tot fără scuză! De ce? Deoarece Dumnezeu a creat Sabatul ca un legământ special și separat, pentru totdeauna.

Dumnezeu nu a mai adăugat nimic legii celor Zece Porunci (Deutoronomul 5:22). Este completă. Orice altă lege sau legământ ce au venit mai târziu, nu sunt parte a celor Zece Porunci ci sunt legi sau legăminte separate. Apostolul Pavel explică aceasta foarte clar în Epistola sa către Galateni 3:15 “Fraților, ca un om grăiesc; ca și testamentul întărit al unui om nimeni nu-l strică sau îi mai adaugă ceva.”

Vechiul legământ a fost confirmat, după cum descrie Ieșirea 24:4-8. Nimic nu mai poate fi adăugat la el. Mai târziu, atât cele Zece Porunci când și vechiul legământ au fost făcute complete iar Dumnezeu a făcut un alt legământ separat și etern pentru poporul Său de-a lungul anilor, legământul Sabatului.

Dumnezeu nu crează lucruri degeaba. Atunci când crează ceva, suntem siguri că lucrul acela are un scop important. Dumnezeu a creat Sabatul pentru un scop anume. Iisus Cristos a spus că Sabatul a fost făcut pentru om și nu omul pentru Sabat (Evanghelia după Marcu 2:27-28). La acel moment, El a spus pentru pentru cine a fost creat dar nu și scopul. De aceea un legământ separat al Sabatului este special și important: ne arată scopul din spatele poruncii Sabatului.

Legământul Sabatului este găsit în Ieșirea 31:12-17 “Și a mai vorbit Domnul cu Moise și a zis: “spune fiilor lui Israel așa: bădați de seamă să păziți zilele Mele de odihnă…” (Traducerea Ortodoxă)

Încă odată, observați care este “Ziua Domnului”. Dumnezeu numește Sabatele “zilele Mele de odihnă” (Sabatele Mele – Traducerea Fidela). Sabatele, săptămânale sau anuale sunt ale Lui, nu ne aparțin și nici nu sunt “Sabate evreiești” sau cum vreți să le numiți. Sabatul este o porție de timp. Acel timp, atunci când sosește, nu este al nostru ci al lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a poruncit să-l păstrăm sfânt, iar noi trebuie să-l sfințim, nu să-l profanăm. Nu avem dreptul să ne facem propria noastră plăcere în Sabat ci voia lui Dumnezeu.

… să păziți zilele Mele de odihnă, căci acestea sunt un semn între Mine și voi, din neam în neam, ca să știți că Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfințește.” (Ieșirea 30:13 – Traducerea Ortodoxă).  Acest verset identifică cine este Dumnezeu dar și cine este poporul Său.

Următorul:

Legământul Sabatului doar pentru evrei?