Cine a dat Legea?

La muntele Sinai, Moise urcă pe munte pentru a se întâlni cu Dumnezeu (Ieșirea 19:3). Acolo Dumnezeu propune poporului evreu un legământ, pe care ei îl acceptă, legământ ce astăzi este cunoscut ca fiind “vechiul legământ”. Propunerea lui Dumnezeu a fost ca El să fie singurul Rege și Conducător, forma de guvernământ fiind teocrație. În teocrație, Dumnezeu urma să fie cel care dă legile, nu congresul sau parlamentul. Dumnezeu dădea legile iar omul trebuia să le urmeze.

De îndată ce poporul a acceptat propunerea lui Dumnezeu, vocea lui Dumnezeu s-a auzit rostind legea Sa. Această lege, era dată ca evreii să fie fericiți, să aibă pace și să se bucure de o viață binecuvântată.

Atunci când Dumnezeu l-a creat pe om, El a dorit același lucru: să aibe pace, bucurie, securitate și să trăiască o viață frumoasă, plină de binecuvântări. Pentru a putea face toate aceste lucruri posibile, Dumnezeu a pus în mișcare legi spirituale ce sunt o extensie a naturii Sale, încapsulând dragostea (1 Ioan 5:2-3). Aceste legi spirituale formau calea pentru o viață fizică, mentală și spirituală extraordinară. Prin ele, Dumnezeu a prevenit omul să sufere, să simtă durerea, insecuritatea, plictiseala, goliciunea, frustrarea, violența și moartea.

Observați următoarea comparație între Dumnezeu și Legea Sa:

  • Facerea 21:33 Dumnezeu este veșnic
  • Psalm 111:7-8 Legea este veșnică
  • Psalm 25:8 Dumnezeu este bun
  • Romani 7:12 Legea este bună
  • Psalm 145:17 Dumnezeu este sfânt
  • Romani 7:12 Legea este sfântă
  • Deutoronom 32:4 Dumnezeu este drept
  • Romani 7:12 Legea este dreaptă
  • 1 Ioan 1:5 Dumnezeu este lumină
  • Proberbe 6:23 Legea este lumină
  • 1 Ioan 4:8 Dumnezeu este dragoste
  • Romani 13:10 Legea este dragoste
  • Evanghelia după Matei 5:48 Dumnezeu este desăvârșit
  • Psalm 19:7 Legea este desăvârșită
  • Psalm 145:17 Dumnezeu este neprihănit (drept) (Psalm 144:14 Traducerea Ortodoxă)
  • Psalm 119:172 Legea este neprihănită (dreaptă)
  • Evanghelia după Ioan 4:24 Dumnezeu este spiritual (duhovnicesc)
  • Romani 7:14 Legea este spirituală (duhovnicească)
  • Deutoronom 32:4 Dumnezeu este adevăr
  • Psalm 119:142 Legea este adevărată

Legea lui Dumnezeu este darul Său pentru omenire …

Observați cum încep cele Zece Porunci, în Ieșirea 20:1-2 “Atunci a rostit Domnul înaintea lui Moise toate cuvintele acestea și a zis: Eu sunt Domnul Dumnezeul tău …” Este de o importanță vitală să realizăm că israeliții nu au primit poruncile de la Moise, așa cum marea majoritate a oamenilor cred. Chiar și Moise le auzea atunci pentru prima dată, în această formă, alături de poporul evreu.

Aproape patruzeci de ani mai târziu, Moise le reamintește ce s-a întâmplat spunând: (Deutoronomul 5:4-22) “Față către față a grăit Domnul cu voi din mijlocul focului de pe munte, iar eu am stat în vremea aceea între Domnul și între voi …

Este foarte clar și evident că cele Zece Porunci nu au venit de la Moise, așa cum se crede astăzi, ci au fost date de însuși Dumnezeu! Chiar Moise concluzionează cele Zece Porunci în versetul 22 declarând: “Cuvintele acestea le-a grăit Domnul către toată adunarea voastră …”

A fost această lege dată doar evreilor? Se mai aplică ea astăzi, creștinilor ce aparțin de noul legământ? Observați ce spune în Faptele Apostolilor 7:38-39 (Traducerea Fidela): “Acesta este acel Moise, care a spus fiilor lui Israel: Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica un profet dintre frații voștri, asemenea mie; pe el să îl ascultați. Acesta este cel care a fost în biserica din pustie cu îngerul care i-a vorbit în muntele Sinai și cu părinții noștri; care a primit oracolele vii să ni le dea nouă; căruia părinții noștri au refuzat să îi dea ascultare, și l-au respins …

Acest eveniment de la muntele Sinai este baza vechiului legământ … însă este el și baza noului legământ? “Că acesta e testamentul pe care îl voi face cu casa lui Israle, după acele zile, zice Domnul: Pune-voi legile Mele în cugetul lor și în inima lor le voi scrie, și voi fi lor Dumnezeu și ei vor fi poporul Meu.” (Epistola către Evrei 8:10 citând din Ieremia 31:33)

Prin urmare:

  1. Legea lui Dumnezeu în cele Zece Porunci nu este temporală, desemnată pentru a avea sfârșit sau pentru a fi dizolvată la cruce sau în alt moment
  2. Legea Lui nu este o lege specială dată doar unei națiuni. Dumnezeu nu este părtinitor (Faptele Apostolilor 10:34 și Epistola către Romani 1:16). Nici creștinii, nici neamurile nu sunt excluse de la Legea lui Dumnezeu (Ieșirea 12:38, 48-49; Isaia 56:1-3, 6-7)

Următorul:

Porunca Sabatului

Advertisements